Cazările din afara hotelurilor intră pe harta turismului
The Wider View · Ospitalitate
O cameră de hotel este, de regulă, ușor de văzut de către o destinație. Aparține unei proprietăți identificabile, funcționează într-o structură de cazare recunoscută și, mai devreme sau mai târziu, apare în statisticile turistice.
Un apartament proprietate privată, oferit pentru trei nopți printr-o platformă online, a fost istoric mai greu de plasat în aceeași imagine.
Această diferență contează astăzi mai mult decât înainte.
În 2025, potrivit Eurostat, oaspeții au petrecut 951,6 milioane de nopți în unități de cazare pe termen scurt rezervate prin Airbnb, Booking și Expedia în Uniunea Europeană. A fost cu 11,4% mai mult decât în 2024. Creșterea a continuat în 2026: numai în primul trimestru au fost înregistrate 144,3 milioane de nopți, cu 9,7% mai mult decât în aceeași perioadă a anului precedent.
Există un detaliu metodologic important în spatele acestor cifre. Eurostat notează că 2025 a fost primul an de referință bazat pe date de la trei platforme, nu patru, după ieșirea Tripadvisor din această activitate la sfârșitul lui 2024. Creșterea de 11,4% rămâne cifra anuală publicată de Eurostat, însă schimbarea de acoperire trebuie avută în vedere atunci când este interpretată tendința.
Nu mai vorbim despre o categorie mică de cazare aflată la marginea sistemului turistic.
Cu toate acestea, industria a discutat adesea despre închirierile pe termen scurt pornind de la poziții înainte de a porni de la cifre.
Hotelurile ridică întrebări despre reglementare și condițiile de concurență. Locuitorii sunt preocupați de locuințe și de presiunea asupra cartierelor. Gazdele invocă veniturile și flexibilitatea. Destinațiile văd capacitate suplimentară. Platformele au deschis accesul la cazare în locuri unde oferta hotelieră tradițională poate fi limitată.
Toate aceste poziții pot conține preocupări legitime.
Dincolo de dezbatere rămâne însă o întrebare operațională mai simplă:
Câtă capacitate de cazare pentru vizitatori există cu adevărat într-o destinație, unde se află și când este utilizată?
Europa a început să construiască un răspuns mai coerent.
Schimbarea ține mai întâi de vizibilitate, nu de restricții
Regulamentul (UE) 2024/1028 se aplică din 20 mai 2026 și creează un cadru european comun pentru colectarea și partajarea datelor privind închirierile de cazare pe termen scurt.
La fel de important este să înțelegem ce nu face regulamentul.
Nu stabilește o limită europeană pentru închirierile pe termen scurt. Nu spune orașelor câte apartamente pot permite. Și nu creează o singură politică de locuire pentru Barcelona, Paris, Roma, Dubrovnik și toate celelalte destinații care se confruntă cu condiții locale diferite.
Cadrul este, de asemenea, condiționat: statele membre nu sunt obligate să creeze sisteme de înregistrare pentru închirieri pe termen scurt doar pentru că există regulamentul. Dar acolo unde sunt introduse proceduri de înregistrare și sunt solicitate date de la platforme în acest cadru, sistemele trebuie să urmeze reguli comune.
Acolo unde un stat membru aplică o astfel de procedură, gazdele primesc un număr unic de înregistrare. Platformele trebuie să îl afișeze și să depună eforturi rezonabile pentru a efectua verificări aleatorii periodice privind valabilitatea acestuia. Pentru anunțurile supuse obligațiilor de partajare a datelor, informațiile de activitate sunt transmise prin puncte unice digitale naționale de intrare. Ciclul standard de raportare este lunar, în timp ce anumite platforme mici și micro aflate sub pragul prevăzut de regulament pot raporta trimestrial.
Limbajul administrativ ascunde o schimbare mai amplă: activitatea de închiriere pe termen scurt devine mai ușor de plasat pe aceeași hartă a destinației folosită pentru planificarea turismului.
Pentru autoritățile responsabile de transport, deșeuri, spațiu public, infrastructură, locuire și fluxuri de vizitatori, o vizibilitate mai mare asupra cazării din afara hotelurilor convenționale are o importanță practică.
Regulamentul este, prin urmare, interesant nu doar ca legislație privind platformele, ci și ca parte a infrastructurii de management al destinației.
Piața cazării a depășit vechea hartă
Ospitalitatea tradițională s-a dezvoltat în jurul unei capacități relativ vizibile.
Un resort are 300 de camere.
Un hotel urban mai adaugă 180.
O proprietate se închide pentru renovare.
Se deschide un hotel nou.
Cifrele nu sunt niciodată perfecte, iar statisticile apar cu întârziere, dar inventarul fizic este relativ ușor de înțeles.
Cazarea distribuită prin platforme se comportă diferit.
Oferta poate apărea în clădiri rezidențiale, se poate extinde în perioadele de vârf și apoi se poate contracta din nou. O unitate poate trece între utilizarea rezidențială și cea turistică. Unele gazde operează o singură proprietate, altele portofolii întregi. Disponibilitatea se poate schimba de-a lungul anului.
Din perspectiva oaspetelui, însă, toate aceste paturi participă la aceeași decizie de bază:
Unde voi dormi în această seară?
Asta înseamnă că o destinație nu își mai poate înțelege capacitatea doar numărând hotelurile.
Cifrele Eurostat arată amploarea. Aproape un miliard de nopți au fost rezervate în 2025 prin cele trei platforme majore măsurate. În spatele acestor nopți sunt oameni care ajung în cartiere, folosesc transportul, mănâncă în restaurante, vizitează atracții și folosesc spațiul public alături de oaspeții hotelurilor.
Sistemul turistic mai larg resimte prezența vizitatorului indiferent de categoria de cazare înscrisă pe confirmarea rezervării.
Date mai bune pot îmbunătăți și deciziile hotelurilor
Industria hotelieră ar putea fi tentată să privească o înregistrare mai structurată a închirierilor pe termen scurt în primul rând ca pe o chestiune de reglementare care privește o altă formă de cazare.
Există însă o implicație comercială mai largă.
Datele mai complete despre destinație pot ajuta hotelurile să își înțeleagă mai bine propriile piețe.
Să ne imaginăm un oraș în care oferta de camere de hotel a rămas aproape neschimbată, în timp ce sosirile vizitatorilor continuă să crească. Un hotelier care urmărește doar inventarul convențional ar putea concluziona că piața devine structural mai restrânsă.
Dar ce se întâmplă dacă, în aceeași perioadă, câteva mii de apartamente suplimentare intră în utilizare turistică pe termen scurt?
Destinația poate să fi creat o capacitate considerabilă de cazare fără să construiască un singur hotel.
Se poate întâmpla și invers. Reglementarea locală, schimbările de pe piața locuințelor sau modificările comportamentului gazdelor pot reduce oferta pe platforme. Cererea care înainte se dispersa în apartamente se poate întoarce spre cazarea tradițională.
Pentru revenue manageri, dezvoltatori și proprietari de hoteluri, aceste mișcări contează.
Ele pot influența modul în care este interpretată cererea destinației, felul în care sunt evaluate proiectele hoteliere noi și modul în care sunt înțelese tiparele neobișnuite de ocupare.
O imagine mai completă a ofertei de cazare nu va face prognoza simplă.
Dar poate reduce un punct orb devenit prea mare pentru a fi ignorat.
Înregistrarea schimbă natura unui anunț
Mai are loc și o altă schimbare, mai discretă.
Un anunț online poate părea temporar.
O gazdă încarcă fotografii, scrie o descriere, stabilește un tarif pe noapte și deschide un calendar. Privit din exterior, procesul poate părea mai apropiat de comerțul digital decât de infrastructura turistică.
Un număr de înregistrare schimbă această relație.
El leagă un anunț digital de o unitate concretă de cazare recunoscută într-un sistem public.
Asta nu transformă un apartament într-un hotel.
Și nici nu înseamnă că cele două trebuie neapărat să funcționeze după reguli identice. Modelele lor de afaceri, structurile fizice și așteptările de serviciu pot fi foarte diferite.
Dar înregistrarea creează trasabilitate.
Cazarea nu mai este doar ceva care apare pe ecranul unei platforme. Devine o unitate care poate fi numărată, asociată cu date de activitate și înțeleasă mai bine în contextul unei destinații.
Este o evoluție importantă pentru o industrie din ce în ce mai influențată de capacitatea de cazare care există în afara clădirilor hoteliere convenționale.
Datele nu vor rezolva dezbaterea despre locuire
Informațiile mai bune nu vor produce răspunsuri simple la întrebări politice complexe.
Închirierile pe termen scurt pot afecta destinațiile în moduri diferite.
Într-un loc, ele pot adăuga presiune pe o piață a locuințelor deja tensionată. În altul, pot activa case de vacanță care altfel ar rămâne goale. Pot concentra vizitatorii în zone deja aglomerate sau pot distribui turismul spre cartiere și destinații cu puține hoteluri. Pot crea venituri pentru proprietari individuali și activitate pentru restaurante și servicii locale.
Comisia Europeană recunoaște ea însăși ambele dimensiuni: închirierile pe termen scurt pot crea oportunități pentru gazde, turiști și afaceri locale, dar pot și adăuga presiune în zone care se confruntă deja cu deficit de locuințe și cerere turistică ridicată.
O măsurare mai bună ar trebui, prin urmare, să facă dezbaterea mai precisă, nu pur și simplu mai agresivă.
Un oraș ar trebui să fie într-o poziție mai bună pentru a compara activitatea între cartiere și pentru a testa ipotezele politicii locative folosind date mai complete despre cazare împreună cu dovezi din piața locală a locuințelor.
Autoritățile pot obține, de asemenea, o imagine mai clară asupra faptului dacă presiunea vizitatorilor este prezentă pe tot parcursul anului sau se concentrează în anumite perioade sezoniere.
Iar politicile pot fi evaluate după introducerea lor, în loc să se bazeze în întregime pe ipoteze făcute anterior.
Datele nu fac o politică neutră.
Dar dovezile mai bune pot face explicațiile slabe mai greu de susținut.
Hotelurile și închirierile intră în aceeași ecuație a destinației
Timp de decenii, categoriile de cazare au putut fi gestionate în compartimente în mare parte separate.
Hotelurile aparțineau turismului.
Apartamentele aparțineau locuirii.
Casele de vacanță se aflau undeva între ele.
Platformele digitale au făcut aceste granițe mai puțin utile.
O clădire rezidențială poate găzdui astăzi, la același etaj, localnici, chiriași pe termen lung și vizitatori internaționali. Un călător care compară opțiunile poate trece de la un hotel de patru stele la un apartament cu servicii sau la un apartament administrat privat fără să acorde prea multă importanță diferenței instituționale.
Destinația nu își poate permite aceeași indiferență.
Fiecare formă de cazare creează responsabilități și efecte diferite, dar toate contribuie într-un fel la capacitatea de a primi vizitatori.
De aceea, partea cea mai importantă a noului cadru european poate să nu fie numărul de înregistrare în sine.
Este posibilitatea de a construi o imagine mai clară a întregului ecosistem turistic de cazare.
Hotelurile au motive să privească favorabil această vizibilitate, în loc să interpreteze cadrul doar ca reglementare a unui concurent.
Informațiile mai precise despre locurile în care stau vizitatorii și despre modul în care se schimbă oferta în timp pot îmbunătăți planificarea mult dincolo de controlul reglementar.
Planificarea transportului poate răspunde mai bine concentrațiilor reale de vizitatori.
Autoritățile turistice pot înțelege mai bine unde există capacitate de cazare, în loc să privească doar districtele hoteliere consacrate.
Discuțiile despre infrastructură se pot baza pe o imagine mai largă a activității turistice.
Iar dezvoltarea hotelieră poate fi analizată împreună cu capacitatea de cazare care există deja în afara inventarului hotelier tradițional.
Nimic din toate acestea nu garantează politici mai bune.
Dar oferă factorilor de decizie, locuitorilor și industriei ospitalității ceva ce a lipsit adesea din dezbaterea despre închirierile pe termen scurt:
o hartă mai completă.
Pentru ospitalitate, aceasta poate fi adevărata schimbare.
Piața viitoare a cazării nu va fi definită doar de numărul de camere de hotel pe care le are o destinație.
Va fi definită tot mai mult de cât de bine reușește destinația să înțeleagă fiecare loc în care un vizitator poate dormi.
Acest articol se bazează pe cercetări din industrie disponibile public și pe sursele citate mai jos. Interpretarea și analiza editorială aparțin Cristian Marino Journal.
Surse
- Eurostat — Tourism nights booked via platforms hit nearly 1 billion, 1 aprilie 2026. Totalul pentru 2025 și comparația anuală.
- Eurostat — Short-stay accommodation offered via online collaborative economy platforms. Date trimestriale și context metodologic, inclusiv schimbarea acoperirii platformelor.
- European Commission — New rules bring increased transparency to the short-term rentals sector, 20 mai 2026. Prezentarea cadrului de reglementare și a aplicării sale.
- Regulation (EU) 2024/1028 — textul oficial EUR-Lex. Sursa juridică primară privind înregistrarea, verificările aleatorii, Single Digital Entry Points și obligațiile de raportare ale platformelor.
Notă de traducere: Acest articol a fost tradus din ediția originală în limba engleză cu sprijinul inteligenței artificiale. Pot rămâne mici imperfecțiuni lingvistice. În caz de diferențe, ediția în limba engleză rămâne referința editorială. Citește originalul în engleză →